Mirajul nisipului

Vreau sa va impartasesc detalii despre prima mea joaca in nisip: mai precis in parcul de nisip, ca acolo m-au dus mami si cu tati.
De cum am poposit in parc, m-a atras un calut colorat pe care l-am gasit foarte distractiv, asa ca i-am sugerat lu' mami sa ma lase sa ma urc pe el (caci era din cei care se balansau, nu din aceia care danseaza si canta ). Mi-a devenit foarte drag si am zburdat in voie cu calutul meu magic, leganandu-ma armonios. Si stiti ... nici nu va puteti inchipui ce fericita eram eu pe calutul meu, dar mami m-a convins repede sa cobor caci venisem in parc pentru altceva ... Da, chiar asa ... voi stiti de ce ? ... Ei, va spun eu: ca sa-mi fac botezul” intr-ale nisipului.
Mi-am asezat tacticos ustensilele in nisip si m-am uitat sfioasa in jur. Nu mai erau alti copii, asa ca nu exista pericolul sa ma fac de rusine. Am inceput prin a face cunostinta cu textura nisipului ... fin ... atat de fin si ce repede mi se scurgea printre degetele micute (era foarte distractiv!).
Apoi, mami mi-a aratat cum sa folosesc lopatica, iar eu o tineam pe a mea ... mie imi placea grebla caci trecea nisipul prin ea ca prin manuta mea mica si asta era foarte amuzant. Stiti, eu mai trageam cu ochiul si la tati ca sa vad cu ce se ocupa ... iar el facea pe fotograful ! Si pentru ca stiam ca eram in centrul atentiei trebuia sa fac spectacol ... asa ca am inceput sa modelez cu manutele formele de nisip asezate de mami in fata mea. Mai intai un pestisor, o manuta si am continuat cu un vaporas. Stiti ... mami nu s-a suparat, dar m-am gandit ca e de ajuns si trebuie sa las formele sa se „coaca” la soare , cum zice mami.
Am inspectat toate formele facute de mami si am vazut ca a facut treaba buna ... cred ca data viitoare imi va fi profesor taticu' meu. De-abuia astept !
Stiti ... poate sunteti curiosi sa va spun ce forme am modelat eu si mami (mai mult ea, dar mi-a promis ca nu spune la nimeni ca nu le-am facut eu ... stiti ... nici voi nu stiti, da? ) - pestisor vioi si jucausi, manute agere si dibace, ursuleti haoisi, vaporase sprintene, raci voiosi, castele inalte presarate cu turnuri si alte minunatii.
Sincer sa va spun, mie cel mai mult mi-a placut castelul construit. Era atat de impunator ... atat de trainic ca mi-am dorit sa ma cufund in lumea povestilor citite de mamica mea ... acolo unde Ilene Cosanzene intalnesc Feti Frumosi su binele invinge intotdeauna raul ... Oau! ce frumos e sa te joci in nisip! Poti sa iti dai frau liber imaginatiei si sa zbori in voie prin castele majestuoase ... sa inoti in ape tulburi cu piratii (care vreti voi, chiar si aia din Caraibe!) ... sau in ape inspumate printe pesti magnifici si sirene de o frumusete rapitoare ... sa atingi stelele si luna de pe cer ... sa prinzi in palma discul solar ... Iar apoi vraja se va rupe si iti vei da seama ca te afli acolo ... in parcul cu nisipul fin care te ajuta sa dai viata unei lumi minunate presarate de creaturi si personaje de poveste.
Voua va place sa va jucati in nisip? Pana si adultii se simt copii cand incearca sa dea viata firelor de nisip!
Profitati si faceti o scurta incursiune in copilarie!