Peripetiile dintr-o zi de iarna

Astazi am fost la zapada cu mami si cu tati. Ce fascinanta e zapada ! Este atat de placut sa-ti afunzi pasii in aceasta. Si e atat de alba si de fina.
Mami mi-a explicat ca zapada e ca un strai de sarbatoare care se asterne pe pamantul rece. Si tot ea mi-a spus ce se intampla cand dispare zapada. Am retinut ca primavara aduce cu ea ghiocei zambitori si mici ghemotoace de verdeata ce cuceresc pamantul si dau viata intregii naturi. Dar sa revenim la zapada ...
Mi-a placut nespus de mult sa merg prin zapada si sa observ pasii mei imprimati in omatul alb. Din pacate, zapada nu era prea mare si nu am reusit sa ma dau cu sania, dar tati mi-a promis ca o sa revenim. Iar data viitoare o sa fiu echipata de zapada cu fas gros de iarna.

Apoi am fost cu mami si cu tati sa-mi iau costumatie pentru zapada. Si chiar am gasit una foarte frumoasa. Dar cel mai mult mi-a placut scaunelul pentru copii pe care l-am descoperit intr-un colt al magazinului. De cum l-am vazut am stiut ca este facut special pentru mine si nu m-am dezlipit de el pe durata sesiunii de shopping. Iar la plecare bineinteles ca nu am plecat fara el. Ba, mai mult, nu i-am dat drumul din maini nici pana acasa. L-am plimbat cu caruciorul, l-am luat in brate si cand am mers pe jos, iar apoi l-am tinut strans cand m-a luat tati in brate. Ce sa va mai spun ... m-a fascinat. Acum imi e tare drag si imi place sa stau mereu in el.

Va pup si va voi impartasi curand si alte experiente !